Salutari
Nu, nu sunteti nebuni, si nu va lasa nici memoria.Deja-vu-ul pe care tocmai il aveti e din cazua faptului ca..chiar aveti un deja-vu.,Precum ii spune si numele, deja ati mai vazut postul asta cu si despre blackbud-isti,dar nu aici, ci pe Baliverne.Lansasem bomba asta la apa acum ceva timp, dar cum am decis sa transform Balivernele in Un Alex, automat s-au pierdut si zecile de posturi reusite de acolo.Nu e nimic, ne resemnam, ne scuturam de praf ,ne asortam cravata la costum si plecam mai departe.Voi incerca in perioada imediat urmatoare sa recuperez ce mai pot din blogul anterior, doar de dragul artei, si la insistentele unora dintre voi:)Am inceput drept urmare, cu cel mai drag subiect pe care pot baliverna cat ma tin degetele, si anume viata de roacker din liceu:))
Pentru cei care nu stiu inca, totul a inceput pe undeva prin clasa a 10-a.Eram un nenorocit cu acte in regula pe atunci, ca mai toti prapaditii din liceu de altfel, si nu aveam tangente cu nimic din ce se incadreaza in limitele normalului.
Faceam parte din PLD pe atunci..si nu, nu era vorba de partidul politic de culoare portocalie, ci o grupare "mafiota" in care eu eram el capo di tutti capi:)).Se si vede ca P-ul este primul.Il aveam ca mentor pe Cheloo, sau pe Ombladon, si imnul noastru nu era "Desteapta-te romane", ci "Liceeni rock'n roll".Traiam in copaci galbeni,vanam sobolani cu arcul si ne puteai numi pompieri,ca beam de stingeam.Vremuri de mult apuse,in amintirea carora as vrea sa ridic un Mai-Tai.Pe ja jumatatea primului semestru diriga ne-a facut cea mai placuta supriza ever.Ne-a adus marfa proaspata, si anume 3 colegi noi si speriati, numai buni de tachinat.Palci(un tip firav si uscatel ,zis si Palci), Paul(care traia in cimitir, si care a luat bac-ul) si Bogdan(cu un zambet si o freza parca luate din Mall).Tin minte si acum ca erau aliniati ca la executare, si nu indrazneau sa scoata vreun sunet.Sunt o fire sociabila de felul meu, si nu am avut dificultati in a-i descoase, in mare, pe fiecare..Dintre toti, cel mai "interesant" m-i sa parut Freza.Avea un stil aparte de a ma scoate din sarite, ca imi venea sa-l strang de gat.Avea un aer de Don Juan cum nu mai vazusem pana atunci.Era tzapan si mandru ca Statuia Libertatii,si un orgoliu sa-l tai cu cutitul.Parca el inventase mersul pe jos si apa calda.Aflasem ulterior ca facuse o escapada de sute de kilometri,taman din Iasi,ca sa ma streseze pe mine cu glumele lui invatate la coada la florarie.Si cum o belea nu vine niciodata singura, trebuia sa-mi tin saliva in gura si tot drumul catre casa..deoarece,mergeam impreuna ..stand foarte aproape unul de altul.Am tinut-o in hara si in replici acide vreo luna, doua, pana cand mi-a marturisit marele lui sercret.Stia sa cacante la chitara.Du-te baaa!?.La varsta aia nici nu stiam cum arata o chitara, darmai cu ce se mananca.I-am descoperit insa mai apoi farmecele miraculoase si gata am fost..Am decis sa lasam orgoliile deoparte, ca nu-si au locul pe strada asta, si sa incercam sa facem ceva bun talentele noastre iesite din comun.Eu cantam in corul bisericii si aveam voce de Pavarotti, si puteam scoate o capodopera, daca ne propuneam.Atunci cerul s-a deschis, el a zambit, a scos lumina pe gura, si a stricat momentu.Si-a dat jos pantalonii si mi-a aratat pe buca lui dreapta un semn.Scria "Black".I-am aratat si eu semnul de pe buca mea stanga: "Bud".Atunci ne-am dat seama ca suntem predestinati.:))Blackbud se formase in sfarsit, odata cu alinierea planetelor din Constelatia Berenices...M@gic!
Am inceput de jos, cu melodii simple, gen 1 elefant se legana, Copilita fara minte, si minuni pe care le inveti la gradinita.Am continuat apoi cu cover-uri destul de reusite de la Margineanu, Pavel Stratan, Eagle Eye Cherry, si tot felul de solisti, a caror linii melodice atrageau atentia.Eu am preluat bass-ul,Marius tobele, iar mai apoi am racolat-o si pe Rebeca la electrica..Am avut inceput si un proiect ciudat, ce presupunea un album de melodii crestine, dar care nu s-a bucurat de succes.Cu toate astea madame Gabi,profa,si solista noastra nu a incetat sa ne fie alaturi,su sfaturi, instrumente, bani.Modificam versurile si le cantam apoi mai departe, zicand ca sunt ale noastre:))Am muncit mult pana sa ajungem unde am ajuns.Au fost zeci, poate sute de ore de repetii,nervi,distactie dar si munca asidua in beciul scolii, intr-o sala cu ecou mai ceva ca in pestera.Am inceput cu o chitara 3/4 si cu o voce ce copil infiat, si am ajuns in mai putin de 1 an sa fim trupa scolii cu acte in regula, si sa ne permitem sa ne platim singuri berea dupa concert.Am scos si doua compozitii proprii, ce s-au bucurat de un mare succes.
E cea mai frumoasa senzatie sa fii acolo sus si sa simti vibratia pustilor strigand cat ii tin plamanii:Saaaaveee tonight.!Cu timpul am lasat-o mai moale, si faima de alta data o retraiesc acum doar in video-urile incarcate pe Youtube.Stresul ultimului an de scoala si-a pus si el destul de urat amprenta in munca ce-o prestam, si bineinteles asupra timpului alocat repetitiilor, care e crucial..
Timpul a trecut, samanta plantata alta data a crescut si s-a transformat intr-un copacel destul de rezistent, cababil sa faca fata intemperiilor si furtunilor abatute peste el de-a lungul timpului.Intre timp, Freza mi-a devenit cel mai bun prieten si cu ocazia asta, vreau sa-mi cer sincere scuze ca i-am pus guma pe scaun, i-am ascuns caietele sub parchet si ..pentru toate celelalte rautati pe care le-a mai induratdin partea mea:)).
Nu am parte de o vara tocmai minunata si libera, dar sper ca in viitorul apropiat sa ne punem iar pe treaba, chiar daca in varianta restransa(acustica).Mi-e tare dor de cantat si de public.Poate ne vedem saptamanile astea prin vreun birt,who knows..Pana una alta,va las in compania magicilor de mai sus.
Toate cele bune.
Nu, nu sunteti nebuni, si nu va lasa nici memoria.Deja-vu-ul pe care tocmai il aveti e din cazua faptului ca..chiar aveti un deja-vu.,Precum ii spune si numele, deja ati mai vazut postul asta cu si despre blackbud-isti,dar nu aici, ci pe Baliverne.Lansasem bomba asta la apa acum ceva timp, dar cum am decis sa transform Balivernele in Un Alex, automat s-au pierdut si zecile de posturi reusite de acolo.Nu e nimic, ne resemnam, ne scuturam de praf ,ne asortam cravata la costum si plecam mai departe.Voi incerca in perioada imediat urmatoare sa recuperez ce mai pot din blogul anterior, doar de dragul artei, si la insistentele unora dintre voi:)Am inceput drept urmare, cu cel mai drag subiect pe care pot baliverna cat ma tin degetele, si anume viata de roacker din liceu:))
Pentru cei care nu stiu inca, totul a inceput pe undeva prin clasa a 10-a.Eram un nenorocit cu acte in regula pe atunci, ca mai toti prapaditii din liceu de altfel, si nu aveam tangente cu nimic din ce se incadreaza in limitele normalului.
Faceam parte din PLD pe atunci..si nu, nu era vorba de partidul politic de culoare portocalie, ci o grupare "mafiota" in care eu eram el capo di tutti capi:)).Se si vede ca P-ul este primul.Il aveam ca mentor pe Cheloo, sau pe Ombladon, si imnul noastru nu era "Desteapta-te romane", ci "Liceeni rock'n roll".Traiam in copaci galbeni,vanam sobolani cu arcul si ne puteai numi pompieri,ca beam de stingeam.Vremuri de mult apuse,in amintirea carora as vrea sa ridic un Mai-Tai.Pe ja jumatatea primului semestru diriga ne-a facut cea mai placuta supriza ever.Ne-a adus marfa proaspata, si anume 3 colegi noi si speriati, numai buni de tachinat.Palci(un tip firav si uscatel ,zis si Palci), Paul(care traia in cimitir, si care a luat bac-ul) si Bogdan(cu un zambet si o freza parca luate din Mall).Tin minte si acum ca erau aliniati ca la executare, si nu indrazneau sa scoata vreun sunet.Sunt o fire sociabila de felul meu, si nu am avut dificultati in a-i descoase, in mare, pe fiecare..Dintre toti, cel mai "interesant" m-i sa parut Freza.Avea un stil aparte de a ma scoate din sarite, ca imi venea sa-l strang de gat.Avea un aer de Don Juan cum nu mai vazusem pana atunci.Era tzapan si mandru ca Statuia Libertatii,si un orgoliu sa-l tai cu cutitul.Parca el inventase mersul pe jos si apa calda.Aflasem ulterior ca facuse o escapada de sute de kilometri,taman din Iasi,ca sa ma streseze pe mine cu glumele lui invatate la coada la florarie.Si cum o belea nu vine niciodata singura, trebuia sa-mi tin saliva in gura si tot drumul catre casa..deoarece,mergeam impreuna ..stand foarte aproape unul de altul.Am tinut-o in hara si in replici acide vreo luna, doua, pana cand mi-a marturisit marele lui sercret.Stia sa cacante la chitara.Du-te baaa!?.La varsta aia nici nu stiam cum arata o chitara, darmai cu ce se mananca.I-am descoperit insa mai apoi farmecele miraculoase si gata am fost..Am decis sa lasam orgoliile deoparte, ca nu-si au locul pe strada asta, si sa incercam sa facem ceva bun talentele noastre iesite din comun.Eu cantam in corul bisericii si aveam voce de Pavarotti, si puteam scoate o capodopera, daca ne propuneam.Atunci cerul s-a deschis, el a zambit, a scos lumina pe gura, si a stricat momentu.Si-a dat jos pantalonii si mi-a aratat pe buca lui dreapta un semn.Scria "Black".I-am aratat si eu semnul de pe buca mea stanga: "Bud".Atunci ne-am dat seama ca suntem predestinati.:))Blackbud se formase in sfarsit, odata cu alinierea planetelor din Constelatia Berenices...M@gic!
Am inceput de jos, cu melodii simple, gen 1 elefant se legana, Copilita fara minte, si minuni pe care le inveti la gradinita.Am continuat apoi cu cover-uri destul de reusite de la Margineanu, Pavel Stratan, Eagle Eye Cherry, si tot felul de solisti, a caror linii melodice atrageau atentia.Eu am preluat bass-ul,Marius tobele, iar mai apoi am racolat-o si pe Rebeca la electrica..Am avut inceput si un proiect ciudat, ce presupunea un album de melodii crestine, dar care nu s-a bucurat de succes.Cu toate astea madame Gabi,profa,si solista noastra nu a incetat sa ne fie alaturi,su sfaturi, instrumente, bani.Modificam versurile si le cantam apoi mai departe, zicand ca sunt ale noastre:))Am muncit mult pana sa ajungem unde am ajuns.Au fost zeci, poate sute de ore de repetii,nervi,distactie dar si munca asidua in beciul scolii, intr-o sala cu ecou mai ceva ca in pestera.Am inceput cu o chitara 3/4 si cu o voce ce copil infiat, si am ajuns in mai putin de 1 an sa fim trupa scolii cu acte in regula, si sa ne permitem sa ne platim singuri berea dupa concert.Am scos si doua compozitii proprii, ce s-au bucurat de un mare succes.
E cea mai frumoasa senzatie sa fii acolo sus si sa simti vibratia pustilor strigand cat ii tin plamanii:Saaaaveee tonight.!Cu timpul am lasat-o mai moale, si faima de alta data o retraiesc acum doar in video-urile incarcate pe Youtube.Stresul ultimului an de scoala si-a pus si el destul de urat amprenta in munca ce-o prestam, si bineinteles asupra timpului alocat repetitiilor, care e crucial..
Timpul a trecut, samanta plantata alta data a crescut si s-a transformat intr-un copacel destul de rezistent, cababil sa faca fata intemperiilor si furtunilor abatute peste el de-a lungul timpului.Intre timp, Freza mi-a devenit cel mai bun prieten si cu ocazia asta, vreau sa-mi cer sincere scuze ca i-am pus guma pe scaun, i-am ascuns caietele sub parchet si ..pentru toate celelalte rautati pe care le-a mai induratdin partea mea:)).
Nu am parte de o vara tocmai minunata si libera, dar sper ca in viitorul apropiat sa ne punem iar pe treaba, chiar daca in varianta restransa(acustica).Mi-e tare dor de cantat si de public.Poate ne vedem saptamanile astea prin vreun birt,who knows..Pana una alta,va las in compania magicilor de mai sus.
Toate cele bune.
3 bagaciosi:
cred ca asta e una din cele (daca nu cea mai) frumoasa amintire din tot liceul, right? cat despre PLD... inca nu recunosc nimic :D
:)) you daughter of a..
nu-i corect, comentariu' meu de ce nu o aparut? :(
acu'mi dau seama, ca desi am gatat liceul de aproape un deceniu, eu "am facut parte" din viata ta de liceu. imi lipseste beciul de la bredi :D
Trimiteți un comentariu