Un Alex

Totalul afișărilor de pagină

marți, 8 noiembrie 2011

This ain't a love song.

Tu m-ai comparat cu pereche de tenisi, care odata uzati, trebuie inlocuiti.Ea, m-a cumparat de la second.-hand
Mi-ai ..soptit de atatea ori "adio".She had me at "Hello!"
Tu ai vazut in mine un om,Ea , un suflet.
Tu mi-ai intors spatele.Ea , grijile.
Tu vedeai tipul perfect..cand te uitai prin mine:)).Ea nu cauta perfectiunea, ci iubirea.
Tu, ai incercat sa vindeci un suflet ranit.Cu sabia. Ea ti-a demostrat ca esti cel mai prost medic cu putinta.
Tu ai ridicat intre noi un zid.Ea a ridicat 4 in jurul nostu, si mi-a promis ca nimeni, niciodata, nu va putea sa patrunda acolo.
Tu , urai tot ce ma definea.Ea, uraste tot ce te defineste.
Ea, are un suflet.Tu, ai nevoie de unul.
Ea va fi.
Tu nu ai fost niciodata.


sâmbătă, 8 octombrie 2011

Doamne, cat timp a trecut.

O luna , doua , trei, nici nu stiu cand am calcat ultima data pe aici, transpunandu-mi piticii de pe creier in "povesti pentru copii adormiti", right Bilu? Am o tona si jumatate de idei, care mai de care mai colorate si mai indraznete, dar nu o sa-mi ajunga o singura pagina sa le insir pe toate..Promit solemn, cu ocazia asta, c-am sa revin sa mai arunc cate un articol marca Alex, cand timpul imi va permite asta.Sambata, prima zi dupa vineri si totodata una din cele doua zile magice in care imi pot relaxa fiecare pariticica din organism, dupa o saptamana uraaata, mi-am dedicat-o vizitelor, si plimbarilor .Am avut parte de cea mai reusita zi din ultima perioada.Fata verde, a fost mai zambitoare ca niciodata, iar banca da, tot verde n-a fost niciodata atat de comoda, chiar daca ani la randul am blestemat-o pentru durerile de fund:)).Azi si berea mi s-a parut mai buna, si nu cred ca din cauza faptului ca s-a ieftinit..Si iubirea a plutit azi in jurul nostru, sub forma de aerosol, destul cat sa traga fiecare in piept cateva guri sanatoase, doza suficienta pana toamna viitoare, cand,cineva , cumva, ne va face iar sufletul sa vibreze...Ma pot lauda ca am indurat cu strasnicie si inghetul  de afara, care , recunosc, m-a cam luat prin surpindere,.Doamne , cat am mai asteptat sa vina frigul, sa ne piste varfurile nasurilor, si sa ne trezeasca putin din reveria din timpul verii, in care am cazut cu totii..Dupa experienta de azi, cel mai probabil o sa stau internat in propria-mi camera, vreo doua saptamani, timp in care ceaiul fierbinte o sa curga in valuri, si in care o sa topesc si lista de filme pe care tocmai  le-am descarcat inca de acum cateva saptamani.Nu e exclus sa ma cufund serios in vreo doua carti ce-mi fac propuneri indecente, ce prea mult timp.:)
Aspet cu nerabdare si patul de frunze, si plimbarile romantice , sau mai putin romantice, prin parc.Astept si primul fulg de nea, si prima bataie serioasa cu zapada.Astept cu mai multa nerabdare ca niciodata Craciunul si , si si mirosul de scortisoara si zambetele largi ale celor dragi cand vor deschide cadourilee si..sentimentul ca nimeni , nicicand n-o sa ne desparta.Raman acelasi visator, acelasi romantic incurabil, rapit de farmecul saruturilor in ploaie..si al calatoriilor cu trenul.Acelasi eu, pe care daca nu l-ai cunoscut inca, te sfatuiesc nici sa nu o faci.Timpul a zburat destul de repede, si cred ca am sa ma opresc aici.Un cantec perfect,pentru o zi perfecta.Pe curand.

sâmbătă, 6 august 2011

Fimlul saptamanii-Pe aripile vantului

“Filmul care a schimbat pentru totdeauna istoria cinematografica a Hollywood-ului”, asa cum a fost supranumit de catre criticii de specialitate, “Pe aripile vintului” este ecranizarea romanului cu acelasi nume semnat de Margaret Mitchell. Castigator a 9 Premii Oscar printre care si cele pentru cel mai bun film, cea mai buna actrita intr-un rol principal si cel mai bun regizor, filmul a marcat generatii intregi de consumatori de film de lung-metraj de buna calitate. 
Actiunea acestui film clasic spune povestea iubirii intre Scarlett O’Hara siI Rhett Butler in timpul unuia dintre cele mai importante momente din istoria Americii, Razboiului Civil. Este povestea unei femei egoiste care nu vrea sa-si recunoasca sentimentele fata de barbatul pe care-l iubeste. Acest orgoliu se intoarce in final impotriva ei si il pierde pe cel pe care l-a iubit intotdeauna. 
Pentru rolul lui Scarlett O’Hara au fost intervievate 1 400 de actrite dintre care doar 400 au fost audiate interpretind anumite scene din film. Nici cind au inceput filmarile, regizorul nu se hotarise la actrita care va interpreta rolul personajului principal feminin, iar pe Vivien Leigh a cunoscut-o la citeva saptamini de la inceperea filmarilor si aceasta intilnire a fost hotaritoare. Bette Davis a refuzat rolul principal, deoarece a crezut ca va juca alaturi de Errol Flynn cu care ea refuza sa joace. 
La o luna dupa publicarea cartii “Pe aripile vintului”, producatorul filmului David O. Selznick a cumparat drepturile pentru ecranizarea ei chiar de la Mitchell cu o suma fara precedent pentru vremurile acelea, 50 000 de dolari. Pentru desavirsirea capodoperei cinematografice, Leigh a lucrat 125 de zile si a primit pentru acestea 25 000 de dolari, iar Gable a muncit doar 71 de zile pentru care a primit insa 120 000 de dolari. 
Chiar daca Clark Gable era considerat unul dintre cei mai atragatori barbati ai acelui an, Vivien Leigh i-a cam distrus aceasta reputatie afirmind in fata unor ziaristi ca nu i-au placut deloc scenele in care ea trebuia sa se sarute cu Clark, “deoarece acesta avea o respiratie foarte urit mirositoare”, a afirmat actrita. 
Filmul a beneficiat de contributia mai multor regizori, pe linga Victor Fleming care a fost si premiat cu un Oscar pentru cel mai bun regizor, au mai participat la crearea filmului George Cukor, Sam Wood si chiar Alfred Hitchcock.



sursa:cinemagia.ro

Just another day:)

Buna ..si nu prea.
Nu am o coada , ca as folosi-o..si as tine-o intre picioare pe tot parcursul postului asta.Mi-e dor de scris, trebuie sa recunosc.Ma pot numi dependent de pix, de carti, de penite, de tastatura, de mirosul celulozei, de tot ce inseamna..descarcare.E stii tu, scaparea fiecaruia, e fuga din real intr-o lume in care nimic, dar nimic, nu sta  sub lumina durerii.E felul meu, de a ..evada din mizeria inconjuratoare, si chiar daca nu-ti dai seama, si tu faci asta deseori.Poate iti ineci amarul in tigari, poate in bautura, droguri, in colectionat timbre sau citit carti intregi.Eu..scriu.Timpul e din ce in ce mai scurt, si vara asta e una din cele urate perioade din viata unui Alex.Trec zile intregi, trec saptamani lungi, dar atat de scurte, si ma trezesc brusc, in mijlocul aceleasi plute subrede, plutind catre nicaieri.Vantul a incet sa mai bata, si oricat mi-as dori de tare sa cred, nu o sa-mi sufle nimeni in vele.As vrea sa pot minti..si sa incerc pentru 10 minute sa zic.Sunt al dracu de fericit!:)).Vorba versurilor," toate zambetele astea-n care ma prefac ca ma distrez"..sunt culorile stridente de pe masca ce am ales s-o port azi.Azi, maine..Carnavalul asta insa nu dureaza o vesnicie...

joi, 21 iulie 2011

Blackbud-REload

Salutari
Nu, nu sunteti nebuni, si nu va lasa nici memoria.Deja-vu-ul pe care tocmai il aveti e din cazua faptului ca..chiar aveti un deja-vu.,Precum ii spune si numele, deja ati mai vazut postul asta cu si despre blackbud-isti,dar nu aici, ci pe Baliverne.Lansasem bomba asta la apa acum ceva timp, dar cum am decis sa transform Balivernele in Un Alex, automat s-au pierdut si zecile de posturi reusite de acolo.Nu e nimic, ne resemnam, ne scuturam de praf ,ne asortam cravata la costum si plecam mai departe.Voi incerca in perioada imediat urmatoare sa recuperez ce mai pot din blogul anterior, doar de dragul artei, si la insistentele unora dintre voi:)Am inceput drept urmare, cu cel mai drag subiect pe care pot baliverna cat ma tin degetele, si anume viata de roacker din liceu:))
Pentru cei care nu stiu inca, totul a inceput pe undeva prin clasa a 10-a.Eram un nenorocit cu acte in regula pe atunci, ca mai toti prapaditii din liceu de altfel, si nu aveam tangente cu nimic din ce se incadreaza in limitele normalului.
Faceam parte din PLD pe atunci..si nu, nu era vorba de partidul politic de culoare portocalie, ci o grupare "mafiota" in care eu eram el capo di tutti capi:)).Se si vede ca P-ul este primul.Il aveam ca mentor pe Cheloo, sau pe Ombladon, si imnul noastru nu era "Desteapta-te romane", ci "Liceeni rock'n roll".Traiam in copaci galbeni,vanam sobolani cu arcul si ne puteai numi pompieri,ca beam de stingeam.Vremuri de mult apuse,in amintirea carora as vrea sa ridic un Mai-Tai.Pe ja jumatatea primului semestru diriga ne-a facut cea mai placuta supriza ever.Ne-a adus marfa proaspata, si anume 3 colegi noi si speriati, numai buni de tachinat.Palci(un tip firav si uscatel ,zis si Palci), Paul(care traia in cimitir, si care a luat bac-ul) si Bogdan(cu un zambet si o freza parca luate din Mall).Tin minte si acum ca erau aliniati ca la executare, si nu indrazneau sa scoata vreun sunet.Sunt o fire sociabila de felul meu, si nu am avut dificultati in a-i descoase, in mare, pe fiecare..Dintre toti, cel mai "interesant" m-i sa parut Freza.Avea un stil aparte de a ma scoate din sarite, ca imi venea sa-l strang de gat.Avea un aer de Don Juan cum nu mai vazusem pana atunci.Era tzapan si mandru ca Statuia Libertatii,si un orgoliu sa-l tai cu cutitul.Parca el inventase mersul pe jos si apa calda.Aflasem ulterior ca facuse o escapada de sute de kilometri,taman din Iasi,ca sa ma streseze pe mine cu glumele lui invatate la coada la florarie.Si cum o belea nu vine niciodata singura, trebuia sa-mi tin saliva in gura si tot drumul catre casa..deoarece,mergeam impreuna ..stand foarte aproape unul de altul.Am tinut-o in hara si in replici acide  vreo luna, doua, pana cand mi-a marturisit marele lui sercret.Stia sa cacante la chitara.Du-te baaa!?.La varsta aia nici nu stiam cum arata o chitara, darmai cu ce se mananca.I-am descoperit insa mai apoi farmecele miraculoase si gata am fost..Am decis sa lasam orgoliile deoparte, ca nu-si au locul pe strada asta, si sa incercam sa facem ceva bun talentele noastre iesite din comun.Eu cantam in corul bisericii si aveam voce de Pavarotti, si puteam scoate o capodopera, daca ne propuneam.Atunci cerul s-a deschis, el a zambit, a scos lumina pe gura, si a stricat momentu.Si-a dat jos pantalonii si mi-a aratat pe buca lui dreapta un semn.Scria "Black".I-am aratat si eu semnul de pe buca mea stanga: "Bud".Atunci ne-am dat seama ca suntem predestinati.:))Blackbud se formase in sfarsit, odata cu alinierea planetelor din Constelatia Berenices...M@gic!
Am inceput de jos, cu melodii simple, gen 1 elefant se legana, Copilita fara minte, si minuni pe care le inveti la gradinita.Am continuat apoi cu cover-uri destul de reusite de la Margineanu, Pavel Stratan, Eagle Eye Cherry, si tot felul de solisti, a caror linii melodice atrageau atentia.Eu am preluat bass-ul,Marius tobele, iar mai apoi am racolat-o si pe Rebeca la electrica..Am avut inceput si un proiect ciudat, ce presupunea un album de melodii crestine, dar care nu s-a bucurat de succes.Cu toate astea madame Gabi,profa,si solista noastra nu a incetat sa ne fie alaturi,su sfaturi, instrumente, bani.Modificam versurile si le cantam apoi mai departe, zicand ca sunt ale noastre:))Am muncit mult pana sa ajungem unde am ajuns.Au fost zeci, poate sute de ore de repetii,nervi,distactie dar si munca asidua in beciul scolii, intr-o sala cu ecou mai ceva ca in pestera.Am inceput cu o chitara 3/4 si cu o voce ce copil infiat, si am ajuns in mai putin de 1 an sa fim trupa scolii cu acte in regula, si sa ne permitem sa ne platim singuri berea dupa concert.Am scos si doua compozitii proprii, ce s-au bucurat de un mare succes.


E cea mai frumoasa senzatie sa fii acolo sus si sa simti vibratia pustilor strigand cat ii tin plamanii:Saaaaveee tonight.!Cu timpul am lasat-o mai moale, si faima de alta data o retraiesc acum doar in video-urile incarcate pe Youtube.Stresul ultimului an de scoala si-a pus si el destul de urat amprenta in munca ce-o prestam, si bineinteles asupra timpului alocat repetitiilor, care e crucial..
Timpul a trecut, samanta plantata alta data a crescut si s-a transformat intr-un copacel destul de rezistent, cababil sa faca fata intemperiilor si furtunilor abatute peste el de-a lungul timpului.Intre timp, Freza mi-a devenit cel mai bun prieten si cu ocazia asta, vreau sa-mi cer sincere scuze ca i-am pus guma pe scaun, i-am ascuns caietele sub parchet si ..pentru toate celelalte rautati pe care le-a mai induratdin partea mea:)).
Nu am parte de o vara tocmai minunata si libera, dar sper ca in viitorul apropiat sa ne punem iar pe treaba, chiar daca in varianta restransa(acustica).Mi-e tare dor de cantat si de public.Poate ne vedem saptamanile astea prin vreun birt,who knows..Pana una alta,va las in compania magicilor de mai sus.

Toate cele bune.

Oile negre