Un Alex: octombrie 2011

Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Doamne, cat timp a trecut.

O luna , doua , trei, nici nu stiu cand am calcat ultima data pe aici, transpunandu-mi piticii de pe creier in "povesti pentru copii adormiti", right Bilu? Am o tona si jumatate de idei, care mai de care mai colorate si mai indraznete, dar nu o sa-mi ajunga o singura pagina sa le insir pe toate..Promit solemn, cu ocazia asta, c-am sa revin sa mai arunc cate un articol marca Alex, cand timpul imi va permite asta.Sambata, prima zi dupa vineri si totodata una din cele doua zile magice in care imi pot relaxa fiecare pariticica din organism, dupa o saptamana uraaata, mi-am dedicat-o vizitelor, si plimbarilor .Am avut parte de cea mai reusita zi din ultima perioada.Fata verde, a fost mai zambitoare ca niciodata, iar banca da, tot verde n-a fost niciodata atat de comoda, chiar daca ani la randul am blestemat-o pentru durerile de fund:)).Azi si berea mi s-a parut mai buna, si nu cred ca din cauza faptului ca s-a ieftinit..Si iubirea a plutit azi in jurul nostru, sub forma de aerosol, destul cat sa traga fiecare in piept cateva guri sanatoase, doza suficienta pana toamna viitoare, cand,cineva , cumva, ne va face iar sufletul sa vibreze...Ma pot lauda ca am indurat cu strasnicie si inghetul  de afara, care , recunosc, m-a cam luat prin surpindere,.Doamne , cat am mai asteptat sa vina frigul, sa ne piste varfurile nasurilor, si sa ne trezeasca putin din reveria din timpul verii, in care am cazut cu totii..Dupa experienta de azi, cel mai probabil o sa stau internat in propria-mi camera, vreo doua saptamani, timp in care ceaiul fierbinte o sa curga in valuri, si in care o sa topesc si lista de filme pe care tocmai  le-am descarcat inca de acum cateva saptamani.Nu e exclus sa ma cufund serios in vreo doua carti ce-mi fac propuneri indecente, ce prea mult timp.:)
Aspet cu nerabdare si patul de frunze, si plimbarile romantice , sau mai putin romantice, prin parc.Astept si primul fulg de nea, si prima bataie serioasa cu zapada.Astept cu mai multa nerabdare ca niciodata Craciunul si , si si mirosul de scortisoara si zambetele largi ale celor dragi cand vor deschide cadourilee si..sentimentul ca nimeni , nicicand n-o sa ne desparta.Raman acelasi visator, acelasi romantic incurabil, rapit de farmecul saruturilor in ploaie..si al calatoriilor cu trenul.Acelasi eu, pe care daca nu l-ai cunoscut inca, te sfatuiesc nici sa nu o faci.Timpul a zburat destul de repede, si cred ca am sa ma opresc aici.Un cantec perfect,pentru o zi perfecta.Pe curand.

Oile negre